Masca la popoarele primitive, a căror cultură e considerată o adevărată ,, cultură a măştii”, ea reprezintă duhul strămoşului, animalul totemic al societăţii. Dansurile cu măşti sunt legate de riturile agrare, nupţiale, iniţiatice şi funerar, la care participă cei vii şi cei morţi. Măştile prezente la jocurile de Anul Nou la români constituie un mijloc de refulare a tensiunilor sufleţeşti acumulate în timpul anului. Piesa intră în categoria tipului demonic fiind compusă din obrăzar şi coarne. Masca este confecţionată din carton peste care s-a lipit un tifon şi redă o fizionomie umană. Coarnele sunt confecţionate tot din carton şi sunt aplicate ca o scufă deasupra măştii. Întreaga piesă este vopsită cu galben, verde şi cărămiziu. Sprâncenele şi mustăţile sunt din blană. Buzele, coarnele şi conturul ochilor sunt realizate cu vopsea roşie. Fizionomia este flancată de urechi colorate în albastru-violet iar pe obraz apar puncte verzi şi albastre care dau impresia unei bărbi rare.